sâmbătă, 20 decembrie 2014

Locul: Braşov. Timpul: perfect. Starea: de/din dragoste.

Lăsaţi postatul, selfie-urile sau check-in-urile pentru adevăratele trăiri! Sau folosiţi toate acestea ca şi condimente şi nu ca ingrediente principale. Ştiu! Prietenii mi-ar putea spune: tu vorbeşti? Tocmai eu vorbesc, pentru că ştiu ce vorbesc! :) Faceţi ce zice Alex, nu ce face Alex!

Acum ceva timp vă spuneam că Braşovul este oraşul perfect în care să te (re)îndragosteşti. Ei bine, acum este şi momentul!


Înlocuiţi poza din Piaţa Sfatului cu o plimbare până la faţa locului. Bucuraţi-vă de acest cadru minunat, de moment, iar langă brad, de mână, vă puteţi pune împreună o dorinţă. 
P.S.: Voi, cei singurei, dacă îmi ascultaţi sfatul, s-ar putea să găsiţi chiar lângă brad persoana sau dorinţă mult aşteptată.

Înlocuiţi check-in-ul din pub-ul favorit de pe Republicii, cu plimbarea pe jos. Nu evitaţi zona Primariei şi a Prefecturii, Parcul Central, str. Mureşenilor, Piaţa Enescu şi dacă aţi îngheţat bine abia acum puteţi intra la un vin fiert, un ceai cald sau la o prăjitură. Ştiu eu câteva locaţii care pot contribui perfect la seara ta minunată. Sunt convins că le ştiţi şi voi. 
P.S.: Voi, cei din afara Braşovului, le puteţi descoperi, e chiar mai interesant.


Înlocuiţi selfie-ul de acasă sau cel din faţa oglinzii cu cel de pe patinoar. În centrul Braşovului aveţi doua variante, în aer liber, la Olimpia sau la cel de sub Tâmpa. E obigatoriu să mergeţi pe jos până acolo. E prea frumos Braşovul, e prea bun aerul rece de munte.
P.S.: Voi, ce nu ştiţi să patinaţi, îndrăzniţi! O să fie o experienţă de neuitat, şi pentru voi şi pentru ceilalţi de pe patinoar. :)


Înclocuiţi jocul preferat de pe telefon şi urcaţi pâna la Belvedere. Seara sau noaptea. Instalaţi-vă aplicaţia Sky Map. Identificaţi împreună stelele, alegeţi-vă steaua preferată, iar dacă aveţi norocul să vedeţi şi o stea căzătoare e totul rezolvat. Admiraţi Braşovul de sus, e minunat şi nu plecaţi prea repede, mai poposiţi acolo pentru o poveste adolescentină.
P.S.: Voi, cei ce aveţi rău de înălţime, nu trebuie să coborâţi din maşină. :)


Şi dacă aţi reuşit să numaraţi toate stelele, e musai să urcaţi şi până la Cetatea Braşovului, pentru verificare. De aici aveţi o altă perspectivă, atât în privinţa Braşovului, cât şi a stelelor, poate chiar şi asupra poveştii.


Şi pentru că aşteptăm zăpada, şi pentru că la un moment dat s-ar putea să vă doriţi şi altceva, aveţi la îndemână şi Poiana Braşov. Din momentul în care ajungi la Cabana Postăvarul ai voie să îţi faci câte selfie-uri vrei, să postezi nenumărate poze sau să îţi dai check-in. E chiar recomandat să faci asta. Abia ne faci şi nouă poftă! 


P.S.: Noi toţi, avem totul la îndemână. Tot de noi şi numai de noi depinde dacă reuşim să ne facem sărbatorile mai frumoase.


duminică, 24 august 2014

Starea meteo... la tine-n suflet.


"Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi refuzăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împartaşim, împartaşim aceeaşi soartă
Dar nu se ştie, nu se ştie, până când..."

Nimic nu pare mai frumos decât ceea ce descopăr. Un suflet plin, un suflet mare, un suflet prea frumos! Şi nu contează că uneori mai şi plouă, iar dacă plouă cu soare nu trebuie să te fereşti decât de mană. Altfel ploaia nu face decât bine: curătă, irigă sau împrospătează. Atâta timp cât sufletul este ferit de grindină sau de îngheţ, totul e perfect. Şi chiar dacă îngheaţă puţin, ştiu eu cel puţin un suflet cald care îi poate sări în ajutor. PS: în caz de inundaţii am pregătit un dig mare şi rezistent.

Bucură-te de tot! Se anuntă averse scurte, cer puţin înnorat în zilele care urmează, însă o vreme numai bună pentru a culege recolta de toamnă. Vântul va adia uşor sau chiar va alina încet, dar sigur. Se preconizeză o toamnă lungă şi frumoasă. Ceaţa va continua să ne ofere scurte batăi de cap, însă doar dimineaţa, pentru ca mai apoi să ne putem bucura de soare. Majoritatea nopţilor vor fi senine, dar puţin friguroase. Este recomandat să ai în preajmă suflete născute în acest anotimp tocmai pentru a vă putea încălzi, în caz de nevoie. :) Cu acest fapt ne-au informat astrele. 

"Avea un suflet
atât de frumos, încât,
m-am îndrăgostit de el
înainte să mă
îndrăgostesc de ea" Suflet - Marius Tucă

Avea şi are!


luni, 18 august 2014

Cu o floare nu se face primăvară, dar primăvara are miros de floare.


Prinşi în alergătura zilnică uitam adesea că lucrurile mici fac diferenţa. Suntem tot mai încruntaţi, tot mai captivaţi de partea materială. E timpul să ne îngrijim şi de partea sentimentală, trebuie să ne alocăm timp şi pentru asta.

Iubesc o anume imagine: domnii care pe stradă sunt atât de mândri de ei, pentru că au în braţe un buchet de flori. 

Domnilor, dacă nu aţi mai facut asta de mult vă sfătuiesc să încercaţi şi vă asigur că o să fiţi admiraţi de toate femeile ce trec pe lângă voi. Aprecierea supremă va veni în momentul în care ajungeţi acasă. Şi ce este mai frumos decât să vă vedeţi iubita surprinsă şi zâmbind din tot sufletul, iar pe lângă toate acestea să ştiţi că aţi contribuit la asta.

Acesta este unul dintre motivele pentru care îmi ajut cât pot de tare mama în noul ei proiect: Flori din suflet. A mea mamă zâmbeşte larg şi din adâncul inimii după fiecare floricică pe care o creeză şi da, chiar "cresc floricele... din mâna mamei mele." Prin urmare, din septembrie, nu pot decât să vă invit în micuţul, dar căldurosul butic la care încă muncesc.

E timpul să înflorim sufleteşte, e momentul pentru mai multă bucurie şi mai puţină patimă, pentru mai multă inocenţă şi mai puţină îndârjire, pentru mai multă bunătate şi mai puţină invidie, e timpul pentru mai mult bun simţ şi mai puţină agresivitate, pentru mai multă afecţiune şi mai puţină încăpătânare.

 E timpul pentru noi, noi doi.

Foto: Ludmila Yilmaz.


luni, 11 august 2014

Dorinţele nu au preţ!


100 de dorinţe pe oră, în noaptea dintre 12 şi 13 august. Fenomenul numit Perseidele, ploaia de stele căzătoare vine şi în acest an, însă super-Luna din această perioadă ne va incomoda puţin.

Vă sugerez totuşi să vă luaţi de mână, să priviţi cerul şi să vă puneţi dorinţe împreună. Ce poate fi mai frumos decât să te îndrăgosteşti sau reîndragosteşti privind cerul?! Braşovul are câteva locaţii perfecte pentru asta: la Cetate, sus la Belvedere, în Piaţa Sfatului lângă fântână, la Lacul Noua, pe Tâmpa (pentru cei curajoşi) sau oriunde găsiţi un loc cu verdeaţă pentru a vă putea tolăni cu faţa spre cer. O dorinţă pusă într-una dintre aceste locuri, acompaniată de anumite tandreţuri are (cu siguranţă!) o şansă mult mai mare de reuşită.


O prietenă dragă sufletului meu spune cam aşa: visele nu au preţ! Iar în această perioadă e "black friday", la dorinţe. Şi atunci de ce să nu trăim cu gândul că ale noastre dorinţe se vor îndeplini într-o zi?! Dar până să se îndeplinească trebuie să le rostim, în gând. Şi dacă aveam nevoie şi de un motiv pentru a face asta, noaptea de marţi e perfectă. Ploaia de stele ne este la îndemână.

Aveţi timp să vă faceţi o listă întreagă, dar vă sfătuiesc ca dorinţele să fie cu subiect şi predicat, să fie hotărâte. Nu de alta dar le dorim îndeplinite cât mai repede, nu? Şi nu are rost să aşteptăm până la anul, pe vremea asta, pentru a aduce anumite completări.

Eu unu, am două dorinţe, pe care le voi repeta de 100 de ori. Asta ca să fiu sigur! Una pentru sufletul meu şi una pentru sufletul celor apropiaţi. :)



joi, 7 august 2014

De ce sunt femeile precum pepenii?


De-a lungul vieţii copilărim, încercăm, experimentăm, dar la un moment dat ne oprim şi iubim pe deplin. Că alegem sau nu din prima, tot încercăm...

Pepenii se încearcă. Fiecare are metoda lui. Uneori ne păcălim, alteori nu, uneori nu sunt dulci, alteori sunt prea dulci, uneori sunt trecuti, alteori au prea mulţi sâmburi. Însă în momentul în care l-ai gasit pe cel ce îţi satisface gustul nu ar mai trebui să îl împarţi cu nimeni. E pepenele tău şi gata! În acest caz e acceptat egoismul.

De ce sunt femeile precum pepenii? Pentru că pepenii pot fi atât roşii cât şi galbeni, pentru că ei pot fi lunguieţi sau mai rotunzi, mai mici sau mai mari, cu coaja tare sau mai subţire. Pentru că ei pot avea mai mulţi sau mai puţini sâmburi. Pentru că îi servim în felii mai mici sau mai mari, cu mâna sau cu furculiţa. Pentru că îi servim cu zahăr, în cazul celor galbeni. Pentru că sunt suculenţi şi gustoşi. Pentru că îi devorăm cu plăcere atunci când suntem încinşi, pentru că ne potolesc setea. Pentru că bărbatul taie pepenele. :)

Atunci când alegem trebuie să o facem hotărât şi asumat. Alegem un singur fruct şi ne bucurăm de el până când ajungem la coajă. Se poate ca pepenele să mai aibă uneori viermi, se poate să fie pe alocuri pătat sau stricat, însă dacă ai trecut de prima felie şi aceasta ţi-a plăcut eşti dator să mergi până la capăt. Aşa vei avea surpriza să observi că urmatoarea felie este chiar mai bună decât prima. 

Pe de altă parte pepenele este aşa cum l-ai păstrat. Nu există perfecţiune, este vorba doar despre ceea ce ne dorim, despre ceea ce construim, despre felul în care suntem dispuşi să acţionam, despre ceea ce acceptăm despre felul în care reuşim să comunicăm. Dacă cel de lângă noi ar fi perfect noi ce merit am mai avea că îl iubim? În iubire arta compromisului şi întrebuinţarea sa sunt cheia succesului.

Poftă bună!

joi, 31 iulie 2014

Singurătatea, dependenţa şi independenţa...



Cu toţii ne dorim o anumită independeţă, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere emoţional. Însă trebuie să avem mare grijă cât intindem coarda pentru că riscăm să picăm în propria capcană.

Momentele de singurătate trebuie folosite pentru a ne defini, pentru a ne reconstrui, dacă este cazul, uneori chiar şi pentru a suferi în linişte. Avem nevoie chiar şi de asta. Suferinţa are rolul ei, însă chiar şi aceasta trebuie oprită la un moment dat, pentru că altfel riscăm să cădem. Şi oricât ne-am mai dori ulterior să ne ridicăm sau să fim ajutaţi pentru a face asta va fi aproape imposibil. O dată căzut în mlaştină este foarte greu să mai ieşi.

Dacă nu avem grijă, momentele de singurătate prelungită ne pot crea mai mici sau mai mari frustrări, pe care va fi destul de greu să le eliminăm ulterior, iar frustrările duc către răutate. Nimeni nu cred că işi doreşte asta. Aceste clipe, din moment ce se prelungesc ne pot transforma în persoane relativ insuportabile.

Ceea ce e complet curios este faptul că foarte multe dintre persoanele singure îşi doresc pe cineva alături, unele chiar au nevoie, altele caută cu disperare să umple acest gol. De la a îţi dori până la a căuta e un pas mare, iar a căuta nu este deloc sănătos, pentru că aşa poţi cădea în extrema cealaltă. Nu poţi experimenta la nesfârşit. La un moment dat trebuie să te opreşti. Ceea ce e mai greu este să ştim, să simţim acel moment. Dacă am fost sinceri cu noi, în clipele de singurătate, dacă am învăţat şi dacă suntem dispuşi să o facem şi pe mai departe, acel moment poate fi identificat mult mai uşor.

Există persoane care pe timpul singurătăţii încep să se iubească pe ele însele. Acesta nu este un lucru tocmai rău, însă chiar şi în acest caz trebuie să ştim cât de departe să mergem. Există riscul să devenim ultra mulţumiţi de noi înşine şi să ne fie tot mai greu să acceptăm pe cineva lângă noi. Vom avea impresia că persoana care se apropie de noi ne distruge imperiul creat cu atâta trudă.

Există şi persoane care nu suportă nici măcar o clipă de singurătate, persoanele dependente de a avea pe cineva alături. Însă cel mai rău este atunci când ajungem să ne simţim singuri în mijlocul unei relaţii şi nu reuşim să ieşim de acolo tocmai din cazul acestei dependenţe...

În oricare dintre situaţii dozajul este mai mult decât important. Vă sfătuiesc să serviţi totul în doze mici, dar tari!


Foto credit: Sorin Onisor.


marți, 29 iulie 2014

În viaţă nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut...


"Oscar şi Tanti Roz" e cartea prin care am priceput că în viaţă nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut, pe care trebuie să încerci să-l meriţi. Am citit-o acum câţiva ani buni, într-un moment nu tocmai fericit, la recomandarea unei persoane dragi. Indiferent de moment, merită citită sau recitită. Eu tocmai am facut-o. Vă las câteva fragmente. Sper să vă fac poftă.

"Scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i decât zâmbăreală, ploconeală, împopoţoneală etc. Minciună frumoasă. Ceva pentru oameni mari, adică."

"Uităm că viaţa este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori."

"...gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te
imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare."

"Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?"

"Nu crezi oare c-ar fi timpul să ai curajul propriilor tale sentimente?"

"Există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri. Pe cea morală ţi-o alegi."

"Majoritatea oamenilor sunt complet lipsiţi de curiozitate. Ei se agaţă cu înverşunare de ceea ce au ca păduchele de urechea chelului."

"Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv."

Lectura placută!

Foto credit: Sorin Onisor.


Braşovul, oraşul perfect în care să te îndrăgosteşti.


Dacă iţi doreşti o viaţă agitată, dacă eşti tânăr şi iţi doreşti ieşiri noapte de noapte, dacă apreciezi haosul şi nu dai doi bani pe oamenii cumpătaţi, dacă nu rezişti nici măcar o zi fară a ieşi la shopping atunci sigur nu eşti braşovean şi nici nu te sfătuiesc să te muţi aici.

În Braşov se mută şi locuiesc doar oamenii adevăraţi. Da, braşovenii sunt la prima vedere oameni reci, oameni sceptici, dar au tot dreptul să fie aşa. Într-o ţară în care nimic nu mai e concret, Braşovul a crescut frumos în ultimii ani. Poate tocmai de asta, pentru că am învăţat şi învăţăm continuu, ne dezvoltăm pe zi ce trece, însă o facem apreciind frumosul şi punând accentul pe calitate.

Aparent reci, uneori înceţi, braşovenii sunt (în general) oameni sinceri şi săritori, oameni muncitori, poate nu tocmai vorbăreţi, însă persoane care spun lucrurilor pe nume. Dacă nu eşti din zonă te sfătuiesc să îţi faci un prieten braşovean, o să ai doar de câştigat. Noi ştim cum e şi ne bucurăm pentru că nu avem doar unul. 

Un lucru îl pot afirma cu tărie: cu toţii ne iubim oraşul. Suntem mândri de faptul că bucureştenii fug weekend de weekend în "provincie". Le dau un sfat. Numiţi provincia simplu: Braşov.  :) 

Braşovul are locuri minunate, locuri în care să iţi petreci timpul cu drag, locuri de care nu te mai saturi. Cei ce nu sunt din zonă se îndrăgostesc la prima vedere şi revin, dacă nu cumva rămân printre noi. 

Aici e locul în care îţi poţi da frâu sentimentelor, ăsta e oraşul perfect pentru romantism, locul perfect în care să te îndrăgosteşti sau re-îndrăgosteşti. Nu trebuie decât exploatezi ceea ce Braşovul îţi oferă sau cu alte cuvinte: în Braşov găseşti reţeta fericirii. Învaţă să găteşti, nu-i deloc greu pentru că Braşovul îţi condimenteză, de la sine, preparatul. Avem reţete pentru toate timpurile şi anotimpurile, avem tot ceea ce ne trebuie. Rămâne doar să ne iubim!


Foto credit: Nicole Photography.


joi, 24 iulie 2014

Strugurii mei... dulci!


Da, acel moment în care ştii că strugurii sunt dulci, când n-ai nevoie să îi guşti pentru a te lămuri de asta, când sufletul, când mintea te trimit în acea direcţie, dar tot nu poţi ajunge la ei... Puţin frustrant pentru că ai complet definit ceea ce îţi doreşti, eşti pregătit, însă nu îi poţi culege, nu îi poţi nici măcar gusta. E momentul în care te multumeşti să fii aproape pentru a le simţi mirosul, e clipa în care îţi doreşti să nu vină mana sau înghetul pentru a îi strica, e momentul în care le admiri de la distanţă culoarea. Şi nu! Nu îţi strici pofta cu nimic altceva, chiar dacă eşti ademenit cu prune, pere sau mere.

Ce e culmea e că ţi-ar fi plăcut strugurii ăştia chiar şi atunci când nu erau copţi, ţi-ar fi placut şi puţini acri. Erau aceeaşi struguri... tot buni pentru tine!

Te gândeşti dacă altcineva îi poate culege sau dacă ei acolo aşteaptă chiar pe altcineva, dar priveşti, priveşti şi asta. 

Îţi mai doreşti doar ca iarna să fie departe, iar tu să creşti pentru a ajunge la ei la timp...


miercuri, 23 iulie 2014

Codul PIN al împlinirii...


Pe 6 mai, când postam imaginea de mai sus, îl învăţam pe "z", de la zâmbet. Între timp mi-am facut blog şi culmea: pare a fi citit. Vă daţi seama cât sunt de fericit?! De ce? E clar! Dacă reuşesc să scriu înseamnă că ştiu şi să citesc. Îmi mai rămâne doar să citesc (constant) ceea ce îmi face plăcere. Nu de alta, dar unele "cărţi" pot fi plictisitoare. :)

De la un simplu zâmbet până la fericire e doar un pas, prin urmare vă recomand în primul rând să zâmbiţi. Nu trebuie să căutăm prea mult un motiv pentru a o face. Clipă de clipă avem motive pentru a zâmbi larg şi din suflet, iar din bucuria noastră se pot hrăni toţi cei apropiaţi nouă. Şi atunci ce poate fi mai frumos?!

Pentru a fi cu adevărat împliniţi trebuie să fim în primul rând fericiţi! Există o ordine: zâmbetul, bucuria, fericirea şi abia mai apoi împlinirea. Putem avea bucurii de etapă fară a fi pe deplin împliniţi, însă doar aşa, acumulând, vom ajunge, într-un final, la ceea ce ne dorim de fapt.

Dar până la toate acestea trebuie să ştim că avem dreptul să fim supăraţi sau trişti, avem voie şi chiar e recomandat să ne bucurăm de clipele de singuratate. O prietenă îmi spunea: "dacă tu nu suporţi mometele petrecute cu tine, de ce ar face-o altcineva?" Prin urmare, eu cred că trebuie sau chiar e obligatoriu să învătăm non-stop, să acumulăm, să lucrăm la noi şi cu noi. Muncim adeseori la trupul nostru, dar trebuie să muncim şi la sufletul nostru. 

Trebuie să ştim că fiecare moment are rolul lui, noi nu trebuie decât să îl descifrăm corect. Din clipa în care avem codul suntem pregătiţi, pregătiţi pentru mai departe, pentru alte şi alte etape. Există şi posibilitatea ca acest cod să fie în altă parte, poate nu în întregime, dar măcar o parte, atunci trebuie să ne înzestrăm cu răbdare şi bună-vointă, să lasăm orgoliul de-o parte. Pe parcurs s-ar putea să trebuiască să mai schimbăm codul (asta pentru securitate), dar din moment ce l-am obţinut o dată mai apoi e mult mai uşor să îl modificăm. Cu condiţia să nu îl uităm. 

Spor la descifrat! Râdeţi de erori şi eliminaţi-le!







marți, 22 iulie 2014

Mulţumesc! Zâmbesc! Acum e rândul tău.

De ieri seară şi până astăzi dimineaţă blogul a avut peste 2000 de vizualizări. Probabil că meritul meu este mai mic, ele vin de la Radu F. Constantinescu, în urma postării textului meu. Însă zâmbesc, mă bucur şi vă mulţumesc!

Începând de astăzi ne vedem şi pe: www.facebook.com/alexcretu83 (Alex Creţu), noua mea pagină. Text, fotografie, muzică... Dansezi?

sâmbătă, 19 iulie 2014

Minunea care va ţine stelele la locul lor...


De mic mi-am dorit o soră, un frate, o persoană cu care să mă joc, cineva alături de care să cresc, pe care să o protejez, să o ajut, să creăm împreună, să construim împreună. N-am avut norocul ăsta, deşi cunosc multe persoane care mi-ar spune: e mai bine aşa, tu ai tot. Nu, nu ai tot, pentru că acest gol eu am căutat, tot timpul, să îl umplu altfel, am avut prieteni imaginari şi am avut mulţi prieteni buni pe care i-am considerat fraţi, îmi place să cred că aşa sunt şi acum.
La fel de mult îmi place să cred că sunt o persoană cu suflet mare şi ăsta este unul dintre motivele pentru care iau foarte multe lucruri personal. Da, sunt singur la părinţi, dar nu pot fi egoist. Se mai întâmplă, însă mă corectez. Aş împărtăşi orice, aş împărţi orice... Iar când o fac, o fac cu drag, din suflet şi cu emoţie.

Ce vreau să vă spun? Să dăm o mână de ajutor oricând, să nu ezităm în a oferi sau a împărtăşi. Voi cei ce aveţi fraţi sau surori să-i iubiţi şi să le fiţi alături indiferent de situaţie, iar noi ceilalţi să învăţam de la voi şi să ne facem fraţi printre prieteni.

Acum însă, am fraţi printre prieteni, mai mari, mai mici, dar am şi terminat de ceva timp cu joaca. E momentul pentru o nouă etapă, e momentul pentru acea "minune care va ţine stelele la locul lor..." Se spune că noi bărbaţii avem nevoie de ajutor pentru a face alegerea corectă, dar atunci când suntem dispuşi să acceptăm acest ajutor, e mai mult decât clar că am terminat cu joaca. Aceasta este clipa în care ne dorim o soră pe post prietenă, o prietenă pe post de iubită, iar într-un final o iubită pe post mamă. Ne dorim să fie UNA şi aceeaşi, ne dorim constanţă şi realizăm că: "fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai."


miercuri, 9 iulie 2014

Lucruri mici...


Text scurt.

Iubesc lucrurile mici, îmi doresc lucruri mici, bucurii scurte şi dese, porţii mici şi dese. Altfel s-ar putea să mă satur şi nu vreau să risc asta.

Vreau să zâmbesc din suflet, vreau să admir cu drag, vreau să iubesc clipă de clipă, să ajut cu inima deschisă, să împărtăsesc mai tot şi să învăţ pas cu pas. Vreau să mă bucur de momentele scurte de singurătate şi să le exploatez pe cele petrecute în compania celor dragi, ba mai mult decât atât ştiu că am dreptul să fiu supărat, însă nu şi răutacios. Iar uneori sunt un răutacios mai mic, dar mic. Nu vreau mare, doar la Mare. :)

Chiar şi lucrurile, în sine ar trebui să fie mici: pantaloni scurti, şosete scurte, fuste scurte, shoturi de tequila, maşină mică, casă mică, excursii scurte.

Nu şi nu vreau o iubire, o dragoste mare... tot una MICĂ vreau, dar trainică. Îmi doresc sărutări scurte, apăsate şi dese, îmbrăţişări mici şi calde, "fluturi" mici şi coloraţi, tandreţuri scurte şi rafinate, disensiuni puţine şi împăcări rapide...

"Dacă viaţa e o călătorie scurtă, trebuie să încercăm să o facem la clasa I" -  Radu Beligan.

Şi un sfat mic: iubiţi-vă un pic.


marți, 8 iulie 2014

Ne minţim frumos?!


Mulţi (dintre voi)... iubesc dar (se) mint.
Mulţi (dintre voi)... mai întâi mint şi abia apoi iubesc sau chiar "uită" să mai facă şi asta.
Mulţi (dintre voi)... sunt sfătoşi fără a pune ceva şi în practică.
Mulţi (dintre voi)... vă alegeti prietena sau prietenul gândindu-vă la ceea urmează să spună x sau y.
Mulţi (dintre voi)... faceţi nuntă fără a vă iubi sau fără a vă bucura de moment (profitând).
Mulţi (dintre voi)... postaţi imagini "dulci", de cuplu, din dorinţa de a masca adevărul. 
Mulţi (dintre voi)... bârfiţi şi răniţi doar pentru a vă acoperi propriile frustrări.
Mulţi (dintre voi)... uitaţi fără a vă da seama de repercursiuni.
Mulţi (dintre voi)... spuneţi "da" sau chiar "promit", ştiind că e aproape imposibil de realizat.
Mulţi (dintre voi)... sunteţi fricoşi şi ezitaţi să puneţi punct relaţiei, trăind pe mai departe împreună, dar de fapt singuri şi separat.
Mulţi (dintre voi)... sunteţi şi mai fricoşi, neavând puterea de a accepta şi a iubi imperfecţiunea.
Mulţi (dintre voi)... amânaţi răspunsuri, spulberând (mai târziu) vise.
Mulţi (dintre voi)... evitaţi să oferţi puţină tandreţe, cerşind mai apoi după un strop de căldură.
Mulţi (dintre voi)... vă încăpăţânaţi să credeţi în iubiri imposibile.
Mulţi (dintre voi)... iubiţi extrem de egoist.
Mulţi (dintre voi)... greşiţi şi e normal!

Sunt unul dintre cei mulţi.

Am învăţat că drumul poate fi anevoios, că de multe ori ne punem singuri piedică, dar că putem merge mai departe (chiar) împreună. În acest fel drumul poate fi mai lin şi chiar savuros, cu o singură condiţie: să recunoaştem când avem roata desumflată.

luni, 7 iulie 2014

De azi scriu...

De astăzi, 7 iulie 2014, de luni... scriu!

Sunt inginerul care s-a exprimat, tot timpul mai bine în scris. N-am un răspuns pentru asta, însă scrisul eliberează şi relaxează, scrisul mă ajută. Acesta este motivul pentru care am să scriu tot mai des şi am să o fac şi public.

Dacă experienţele, trăirile sau gândurile mele aşternute pe această pagină, aduc un zâmbet pe chipul tău, dacă toate acestea îţi dau de gândit sau dacă te vei regâsi într-o mai mică sau mai mare măsură atunci scopul meu este atins.

Eu unul, mă regăsesc adesea în ceea ce spunea Octavian Paler. Iată! Puzzleul următor de citate e (şi) pentru voi...

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti.

Să ai curaj să rişti pentru adevărul din inima ta, dar să nu te minţi când îl asculţi.

Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.

Însă, mă opresc aici: Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preţ.

Să zâmbiti, cu motiv! Asta vă doresc. S-ar putea să fie mult ceea ce vă propun, însă haideţi să dansăm prin momentele de suferinţă, să dansăm în ploaie, să învăţăm paşi noi, să ne lăsăm conduşi dacă e cazul, să avem încredere în ceea ce ne rezervă viitorul, să construim frumos şi împreună.