vineri, 17 iulie 2015

Iubirea NU se strigă, iubirea se şopteşte...


Iubirea se simte, se trăieşte, iubirea are intimitatea ei. Cu iubirea NU te mândreşti, NU te făleşti. În dragoste se zâmbeşte, se râde mai puţin şi NU se hăhăie deloc. Iubirea NU se pune pe tapet, se desenează, se scrie, însă povestea apare doar în jurnalul personal. 

Iubirea se dansează pe ritmuri line, iubirea se murmură, se şopteşte!

Povestea iubirii adevărate se joacă în două personaje, pentru ca mai apoi ele să dea naştere, să creeze... În dragostea adevarată actorii joacă pentru ei, unul pentru celălalt, iar spectatorii se pot bucura de fericirea rezultată. NU se joacă pentru public! Iubirea adevărată e chiar pe păsăreşte...

Aşa cum se iubeşte, aşa se şi suferă, în linişte. Însă totul se împărtăşeşte, totul se comunică... cu calm.

Dragostea şoptită e mai mult trăită şi mai puţin povestită. Aici se comunică din priviri, din simţiri, din atingeri, îmbraţişări... din tandreţuri. Partiturile au rolul doar de a clarifica, de a nuanţa, de a accentua...

Doar atât! Se şopteşte puţin şi se simte mult şi apăsat. Se trăieşte zâmbind cu sufletul...

Iubirea NU se strigă, iubirea se şopteşte!