miercuri, 9 noiembrie 2016

Plec de acasă?


Există posibilitatea că această analiză să fie una părtinitoare, una subiectivă, scriu practic despre familia mea, însă dacă îmi doresc binele ei, atunci ar trebui să am cel puţin pretenţia de fi cât se poate de corect, asta dacă îmi doresc evoluţie.

Am 33 de ani, locuiesc la ai mei, muncesc cu ai mei de 14 ani, avem o afacere de familie. Toate acestea nu pentru că nu le-aş fi putut face şi singur, să îmi iau viaţa în piept, ci pentru că îmi asum responsabilităţi, pentru că sunt consecvent şi pentru că lupt alături de ai mei pentru reuşită, pentru binele nostru comun.

Plec de acasă? Nu, nu este vorba despre casa în care trăiesc, este vorba despre proiectul din care fac parte, este vorba despre PNL. Şi nu, nu plec! N-am cum să fac asta. Ar fi contrar principiilor mele.

Unde vreau să ajung?

Sunt adesea întrebat: ce cauţi acolo? Ce caut? Şterg praful, dar o fac mai întâi la mine pe birou şi abia mai apoi mă uit şi la colegul, iar dacă el nu reuşeşte, îi atrag atenţia. Iar dacă nici aşa nu reuşeşte, îi conving pe alţii să facă asta. Şi dacă ne strângem un grup tot mai mare de oameni curaţi, atunci el se va exclude singur sau va rămâne repetent.

Mi se mai spune: nu poţi tu schimba "lumea". Poate că nu pot, însă odată ce este curat la mine în ogradă, pot construi, pot avea propriile proiecte. Deja am, unele chiar "premiate". Şi atunci? Oare puterea exemplului nu funcţionează? Oare nu se mai pot molipsi şi alţii? Ba pot! Îi ştiu. Îi văd. Doar şi eu mă molipsesc de la alţii.

Iar acum v-aş adresa eu o întrebare. În familiile voastre sau în grupul de prieteni nu există şi persoane care nu va fac cinste? Nu aveţi certuri? Nu aveţi supărări? Nu aveţi probleme sau necazuri? Şi ce faceţi? Uitaţi de ei? Îi părăsiţi? Sau le întindeţi o mâna de ajutor? Sau munciţi împreună pentru mai binele familiei?

Familia mea, acest PNL, şi-a asumat atât o curăţenie interioară, cât şi o dorinţa de schimbare. Iar dacă nu a spus-o cineva până acum, atunci o spun eu. Familia mea a mai şi greşit. Şi eu am mai greşit. Însă tocmai de asta ascultăm şi suntem dispuşi să învăţăm...
În familia mea s-a şters praful. Da, poate că au mai rămas dâre şi e normal, nu îţi iese lună din prima, poate nici din a doua, dar dacă eşti perseverent e imposibil să nu îţi iasă. Sunt sigur că doar aşa o să avem în viitor o casă primitoare şi o familie care să inspire încredere. Se poate! Cu implicare. Cu fapte.
Prin noi înşine.

Foto: family